parcul Tivoli

A trebuit să ies puțin afară. Deocamdată abia aștept să ajung acasă, dar sunt conștientă că odată ajunsă acasă, îmi va fi dor de locurile astea.

Așa că aseara am fost in Tivoli. Atât de diferit de cum era când l-am vizitat ultima oară: eram cu bicicletele cu Simona și era soare și cald. Acum, tot parcul e acoperit de zăpadă și o minunată expoziție de fotografie e luminată frumos pentru a putea fi admirată și iarna.

Zăpada e moale și proaspătă.
Un catel flocos se apropie și sare pe mine, iar stăpâna, o bătrânică, începe să îmi vorbeasca în slovenă. Mă scuz și îi spun în engleză că nu vorbesc limba. Îmi zâmbește și mă întreabă într-o engleza absolut perfectă ce limbă știu să vorbesc atunci. Îi răspund că sunt din România.

Stă puțin pe gânduri și apoi îmi spune că a vizitat Bucureștiul de câteva ori... the most wonderful city in the world .. Mă așteptam să spună din Balcani, din Europa de est...hai fie, și Europa! :) dar nu din lume! ........ It was called the little Paris Mă gândesc ușor amuzată oare ce amintiri are ea din Bucureștiul de atunci. Îmi spune că ultima dată când l-a vizitat a fost imediat după cutremur și arăta îngrozitor! mirată, întreb 77?? urmând să zic aaa... asta a fost foarte demult, cu naivitatea celor tineri, dar mă opresc la timp

Trece o altă doamnă care ne aude vorbind în engleză și întreabă tot în engleza al cui e câinele. Îi e frică de el și bătrâna râde de ea.. câinele e cel mai cuminte. are doar chef de joacă.

După câteva secunde, un tânăr trece și intră și el în vorbă, auzind vorbe în engleză. Se oprește brusc și mă întreabă de unde sunt. El e din Ucraina. Nu mai știu cu care dintre ei să vorbesc, și bătrânica mă scoate din încurcătură: să mergem noi tinerii, să o lăsăm pe ea... you are such a pretty girl! I really hope you have a nice life..

I-am uitat numele. O vizitează pe mama lui, care locuiește în Koper. Altfel, i-ar fi imposibil să părăsească Ucraina..e greu cu viza. Vrea să știe ce țări am mai vizitat... Dacă am văzut Veneția... Cred că am avut drum comun timp de 10 - 15 minute, dar m-a ascultat cu sufletul la gură. Vrea și el să vadă locuri noi și frumoase, vrea să vadă Vestul... și termină facultatea și va veni aici la mama lui. Koper e așa aproape de Italia... se entuziasmează și îi sclipesc ochii când îi spun despre Erasmus. Și poți merge așa în fiecare an? mă întreabă..din țară în țară?

e mai greu pentru unii. și e păcat să nu ne bucurăm de ceea ce avem, de locurile pe care le putem vedea, și de oamenii pe care îi putem întâlni seara, într-un parc pustiu și plin de zăpadă.

.......... I hope you have a nice life.................